Dulcea robie a tubului catodic

     Acum câţiva ani, din greşeală, am apucat să urmăresc pentru prima dată o bucată din emisiunea TV de mare succes “Batem palma”. Doi tineri timoraţi erau încurajaţi frenetic de o mulţime isterizată “să lase cutia şi să ia poarta numărul 3”. Au lăsat cutia şi-au pierdut un Nissan, erau cât pe ce să câştige nişte covoare, au refuzat apoi suma de 10 milioane şi ... n-am mai avut răbdare să văd ce era în spatele uşii cu numărul 3.

     Adrenalină, emoţii, vise năruite într-o clipită, audienţă crescută pe spatele speranţelor unor oameni şi pe apetitul pentru senzaţional a câtorva zeci de mii care se uită jinduind "pe sticlă" sperând că într-o zi să fie ei puşi în situaţia să aleagă ei poarta numărul N.

     Pe alt canal, o babă un contribuabil în vârstă (nu ştiu dacă era dedulcită la pensie "nesimţită") era cât pe ce să dea ortu' popii în direct  la "Surprize, surprize" pentru a da satisfacţie miilor de telespectatori lăcrămând, cu inima muiată de romantizm ieftin. Pe vremuri, audienţa din acest target (le am cu termenii ăştia, nu?) alerga grăbită la poartă să vadă cum “trece mortu'”, dar acum s-a modernizat, foloseşte telecomanda.

     De fapt obiectivul emisiunii nu era facerea de bine (care, ştim cu toţii cum se zice în popor, că e un soi de "dragoste" ;-) de mamă) ci creşterea audienţei, pentru mărirea punctului la spoturile de publicitate în care, un individ exoftalmic fuge cu sacul după nişte bani într-o cuşcă cu ventilator.
    Mai recent, o reclamă la o cafea este cel puţin (vorba care-i place lui Badea) halucinantă! Un cap de familie peste mai multe fete ("Oooooh ... fetele astea") are plăcuta surpriză să dea bot în bot cu şalăul uneia dintre fetele lui care, după ce că îşi face apariţia în chiloţi din dormitorul fiică-si la acea oră matinală, mai are şi tupeul să-i ia ceaşca de cafea din mână şi îi face ştrengăreşte cu ochiul. Mai lipseşte puţin să-i facă şi un compliment de genul: "Habar n-ai ce opt-uri face fiică-ta!". Maică-sa fetei (care fată apare radiind de fericire din spatele şalăului) vine şi plasează (evident invidioasă)  o altă remarcă: "Ce-i iubitule? Întotdeauna ţi-ai dorit un fiu, nu?". Mda, da ... ăsta era sigur visul lui, să găsească pe unu' în dormitorul fiică-si, care-i bea cafeaua în timp ce se şterge dezinvolt cu perdeaua pe ... pe undeva.

    Hipnotizatul din faţa tubului catodic stă în frigul din apartament dar "se răsfaţă" cu o bere, musai răcoritoare, trăieşte intens dramele sau bucuriile din telenovela cutare, care-i hrăneşte iluziile şi-i oferă subconştientului său un surogat de viaţă paralelă civilizată, în locul coşmarului zilnic din autobuzul care horcăie muribund târâindu-se printre gropile din oraş. El nu mai citeşte cărţi ci doar reversul capacelor de la sticle dar visează că într-o zi ar putea fi el acela care-şi sparge dantura cu bobul de aur din cafea, cel pe care tăbară excitate femeile în lift amuşinând după nu ştiu ce deodorant, cel care-i dă ultimul răspuns corect lui nenea Ianţu. În baie, nevastă-sa se dă şi ea cu puţină cremă anti-rid, pentru că a aflat "că merită", şi-i pregăteşte apoi soţului pentru "de dimineaţă" un “senviş” cu margarină bogată în Omega-3. Fără salam săsesc, pentru că mai au încă restanţe la întreţinere.