miercuri, 22 mai 2013

Viața ca o turmă


     De la o anumită vreme, lumea modernă a căpătat gustul participării la diferite acțiuni "în turmă". Nu mai este de de bonton să te plimbi ca prostu', singur pe bicicletă, acușica e trendy să te fâțâi organizat, prin convocare pă Feisbuc, par examplu, și neapărat la o acțiune care are un titlu, ideal ar fi să fie și inglezit "Girls with skirts on biclă" (bicla, firește, fiind termenul la modă pentru bicicletă, să încapă într-un tuit).

      Spiritul de turmă hipsteristă nu capătă însă dimensiuni globale dacă nu-l și filmezi! Ești nașpa dacă n-ai postat și tu o filmare bâțâită cu prietenii tăi de la muncă zvârcolindu-te epileptic pe mai noul "Harlem Șeic". La modă (deși s-au mai liniștit) erau și acțiunile surpriză gen fleșmoburi! Aveam și noi, pe vremuri, doar că alea erau organizate de 23 august și singura surpriză era ce pățești dacă nu te prezinți!
      Nu există prosteală prin occident care să nu fie adoptată cu sete și de români, încurajați și de consumerismul modern de orice, nu contează, numa' să cumperi ceva să aibă guvernul taxe din care să facă săli de sport la sate! Văzurăm prin filme despre Valentine's Day, hopa și Gheorghe, de ce să nu se spargem și noi în figuri, poate reușim s-o convingem? Stai așa că ăia se mai agită și de Halăuiin, da' ce, noi suntem mai proști? Marșul homosexualilor? Vineeeee, că ne-am modernizat și noi!
     În alte dăți se fac acțiuni romantice, ne strângem cu toții și dăm foc la lampioane care se ridica la cer, purtând și visele și dorințele noastre ... abureală tocmai bună să-i pui mâna pe țâțe partipantei de alături! Pe urmă ne mirăm că a venit unu' de la Primărie și-a zis că-i posibil să incendiem niscai case și s-a dus dracului romantizmu'! Un înapoiat!

     Mă mir că n-am început să-i copiem și pe japonezi, da' nu-i timpul pierdut! :-)


Un prieten de pe Facebook, Daniel Coman, îmi răspunde: Chestia e valabilă şi la dansurile preferate ale românilor. Nu mai dansezi neapărat cu o parteneră... mişcarea se face tot "în turmă" şi plac cel mai mult dansurile cu mişcări fixe: "braşoveanca" (un dans care e tot atât de braşovean cât sunt eu afgan - melodia apare în filmul Deer Hunter la nunta unuia dintre protagonişti, într-o comunitate rusă din SUA), "pinguinul" şi vestitul Emenhaito (urăsc atât de mult melodia şi dansul respective încât e posibil să fi scris incorect numele)...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu