Fabulospirtoase

Articolul a fost publicat în revista eWeek prin anul 2007. Pentru cei care nu își aduc exact aminte de moment, ar fi util să le aducem aminte că inițiativa cu brand-ul de țară fabulos îi aparține unui domn Mihai-Răzvan Ungureanu, pe atunci Ministru al Afacerilor Externe, apoi demisionar dar iute urcat în funcția de șef al SIE de unde iarăși a fost urcat în funcția de Premier Temporar de Kobe.

     Multă cerneală a curs zilele acestea şi despre năstruşnica idee a MAE, cumpărată la preţ de bagatelă, adică 110.000 euroi şi sintetizată pentru a surprinde într-un mod cât mai apetisant ochiul şi auzul cetăţenilor planetei în ideea de a-i ademeni încoa, prin coclaurii fostei “Românii mereu surprinzătoare”.

     Şi Eminescu ştia el ce ştia atunci când scria “N-avem oşti ...” , bine aici ar mai fi de completat şi cu n-avem autostrăzi ... nu mai avem nici zootehnie, agricultura şchiopătează şi ea , industria grea s-a dus la fund, că de aia îi zicea şi grea, în schimb avem o industrie de advertising de stă mâţu-n coadă care-i capabilă să brănduiască orice tâmpenie şi să-ţi umple tot timpul de reclame la televizor cu îmbietoarele odorizatoare de veceu sau tampoanele ultra-absorbante cu aripioare. Reclamă mincinoasă, vă spun eu, pentru că am cumpărat “să fie acolo” câteva şi le ţin pe birou, dar pentru că nimeni nu mai foloseşte cerneală în firmă n-am avut niciodată ocazia să absorb vreun lichid din acela albastru vărsat din greşeală, aşa cum arată ei în reclamă.

     Stau să mă gândesc cât de mult s-o fi crăcănat şi scremut imaginaţia producătorul stupizeniei monumentale care se vrea spirituală şi în cele din urmă constat că de fapt, paradoxal şi într-un mod recursiv, ea izbuteşte totuşi să transmită exact starea de totală debusolare, ceaţă şi aburi denşi de spirtoase care există în mintea celor care ar fi în stare să iasă la export cu o astfel de imagine aiuritoare pentru România. Am înţeles că “FABULOSPIRIT”, care se aşteaptă ca fiind pronunţat, să-ţi lase imediat gura apă, ar fi gândit să fie pus la pachet multimedia cu Coloana Infinită a lui Brâncuşi, deşi mai normal găsesc că ar fi bine să fie alăturat altui monument cam de acelaşi calibru cu sloganul, acela al Cartofului Tras în Ţeapa Universală din Piaţa Revoluţiei.

     Din păcate, copyright-ul pentru “ţara tuturor posibilităţilor” fusese luat de ceva timp de USA iar embleme cu mioare vorbitoare transportate în Maybach-uri sau oale de sarmale date ca pomană prin Cimitirul Vesel nu cadrează cu imaginea narcisistă moştenită de pe vremea geniului Carpaţilor. “Ţara în care orice e posibil, numai ce trebuie nu”, ar fi fost poate un slogan mai apropiat de realitate deşi, recunosc, nu ştiu câţi masochişti ar fi impresionat.

     Sincer, m-am săturat până peste gât şi de imaginea kitch a unui Dracula cu papion (adică liberal european) mânjit cu ketch-up pe baveţică dar mă şi gândesc cu groază la rezultatul alegerilor de la PSD din ditamai capitala, buricul ţării, care ameninţă prin extrapolare ca următoarea guvernare să stabilească, conform cutumei, un cu totul alt brand de ţară tipărit pe almanahe în toată Europa, “Rumenia THAT IT IS”.