Cine are interesul să arunce vina pe ruși în problema tezaurului nerecuperat?


http://www.cotidianul.ro/tezaurul-romaniei-lucruri-pe-care-bruxelles-ul-nu-ar-vrea-sa-le-aflati-232466/

Profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale „Der goldene Pflug. Lebensernte eines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti din 7 mai 1918. Iată, răspunsul poate fi găsit nu exclusiv la Moscova, ci chiar în inima Europei, la Bruxelles. Dacă ne-am afla într-un roman de Agatha Christie, poate chiar în „Orient Express”, am exclude din start ipoteza că cele 93.400 kg aur încărcate în vagoane într-un decor iarnă ar putea fi, în continuare, la Moscova. Voi demonstra, într-o serie de articole, care completează şi duc mai departe datele prezentate aici, povestea reală a traseului Tezaurului: Rusia - Germania - Franţa. O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca românii să o cunoască.
Eu cred că sunt suficienți câți ani de minciuni și îndoctrinare tembelă au înghițit românii și ar fi cazul odată ca Banca Națională a României, împreună cu mama istoricilor, academicienilor și serviciilor secrete pe care le plătim să clarifice o dată chestia asta.
Nu de alta dar nu-mi mai place ciorba asta reîncălzită permanent de către partide în campania electorală, când se mai găsește câte un dobitoc să se bată cu cărămida-n piept că "vom relua discuțiile cu Federația Rusă în problema tezaurului", la care, de fiecare dată Putin, zâmbind, le transmite românilor misterios "Hai, veniți cu istoricii, să lămurim situația".
Înțeleg pe de altă parte că aflarea adevărului s-ar putea să-i pună pe "colegii" noștri ioropeni din marea Federație Europeană în poziția de a ne răspunde la care din ei, nemți sau germani, se află tezaurul României și care-i motivul pentru care e la ei și nu-i la noi. Că nici descoperirile recente, acelea despre datoria Germaniei, n-au fost nici ele agreate și nici lămurite definitiv.
S-ar putea să aflăm cu surprindere că undeva, pe la Paris sau la Viena, niște capete încoronate au semnat că toate căruțele alea de aur rămân la ei în compensație la reatașarea Transilvaniei la România Mare și Dodoloață și ca atare nu mai avem ce pretenții să emitem, și nici alții. OK ... dar și asta ar fi bine să aflăm, să nu ne trezim că plătim iar vreo notă de plată la care un ospătar șmecher adună la totalul consumației și data!



Comentarii

Postări populare