Privatizarea ca panaceu

    În ultima vreme mai toate proiectele de lege înaintate de Guvernul Boc, insistă pe reforme în diferite domenii (sănătate, învățământ, gestionarea resurselor naturale) pe miracolul “PRIVATIZĂRII”.

    În opinia guvernanților, copiată după părerea președintelui, privatizarea este văzută ca panaceu, ea fiind “singura care ar avea șanse să înlăture dezastrul din sănătate” de exemplu. Directorul CNSAS Duțu, scapă informația prin presă că fondurile s-au cam volatilizat, miliardele de euro încasate în anii trecuți pe taxa de viciu (alcool și tutun) cu care ar fi trebuit să se ridice vreo câteva noi spitale, au dispărut fără urmă.

    Președintele afirmă fără dubiu: “STATUL ESTE CEL MAI PROST MANAGER”, deci logic ar fi, în opinia sa, că dacă va veni vreo firmă PRIVATĂ să gestioneze fondurile obținute din contribuțiile la asigurările de sănătate, totul va fi impecabil.

    Din păcate, lucrurile nu stau așa de simplu. STATUL nu manageriază CNAS, ci niște OAMENI. Nu STATUL încheie contracte dubioase pe sume exorbitante ci niște OAMENI. Oamenii fură de fapt! Și acum, să înțeleg că la acea firmă privată, care va avea pe mână gestionarea sumelor din sănătate, vor lucra cumva marțieni? Nu, vor lucra tot oameni! Hoți și excroci există nu numai în România, dar și în Austria, în Anglia, în Elveția și Italia. Mari afaceriști care au excrocat nu numai guverne dar și sute de mii de oameni sunt și în America, băgați la zdup. Mari “specialiști” care au supraevaluat firme care au făcut alba-neagra cu banii, cei care se dau jos din mașini scumpe pe Wall-Street ca să speculeze la bursă calificativele acordate țărilor și guvernelor de alți colegi de-ai lor, au adus în bună parte isteria crizei financiare și economice, fie că ea există în realitate sau doar în Powerpoint-uri, pentru a facilita alte afaceri.

    În opinia mea, STATUL român, ca orice stat, trebuie să aibă un interes major în bunăstarea cetățenilor lui și ca atare nu are voie să lase anumite sectoare și domenii strategice pe mâna unor firme private. Motivul este simplu, firmele PRIVATE nu pot urmări interesul național și ele nu pot acționa decât având ca obiectiv principal PROFITUL, lucru care în anumite domenii este catastrofal.

    În învățământ, goana după profit înseamnă acțiuni pentru transformarea facultăților în tipografii de diplome. În sănătate, goana după profit înseamnă mituirea doctorilor pentru a prescrie anumite medicamente ale firmelor care-i trimit “pentru documentare” la simpozioane în străinătate, plătindu-le cică “cheltuielile” de drum și cazare.

    În opinia mea, gestiunea resurselor naturale, electricitatea, transporturilor, tot ce ține de buna întreținere a forței de muncă, singura avuție națională (învățământ și sănătate) trebuie să fie gestionate de STAT, însă de oameni care pun mâna pe bani pentru a-i gestiona, sub un control strict, fie el și paranoic. ANAF-ul, în loc să intimideze micile întreprinderi, ar fi trebuit să fie ca o umbră în spatele instituțiilor unde se gestionează banul public, câte 3 controlori la un singur director, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, 365 de zile pe an, controlori care să fie schimbați la o lună odată, să nu prindă rădăcini și simpatii. Vă garantez că dacă s-ar fi făcut așa, după primele 10 condamnări la închisoare pe viață pentru proasta gestionare a banului public, am fi avut poate o țară în care ar fi emigrat și suedezii.