Soluţia ieşirii din criză, PUBLICITATEA!
Târg de slujbe în Bucureşti. Adică de job-uri, ca să priceapă şi juniorii. Feţe de oameni îngrijoraţi de viitorul lor, în căutarea unui loc de muncă. O fată într-un interviu televizat, dă grai visurilor ei ascunse: “Aş prefera un loc în domeniul publicitar”. În alt interviu, pe post de success-story, o domnişoară ce se dovedeşte a fi cu dare de mână, plăteşte cu 50.000 € pe lună panouri publicitare în miezul capitalei cu mesajul “Angajaţi-o pe Cutărica! E beton în lansări de produse!”. Dintr-un interviu cu ea, aflăm că e fost “creierul” lansării în România a unor smacuri de înfrumuseţare şi subit devine modelul profesional a zeci de tineri.
Am stat un pic, am gândit profund şi-am fugit, precum Socrate, din baie, (doar că eu cu pantalonii-n vine) ca să luminez românul cu soluţia ieşirii din criză : PUBLICITATEA , BINEÎNŢELES !!!
Evident, nu mai e trendy să lucrezi în electronica industrială, e naşpa să te mânjeşti de vaselină atunci când pui în funcţiune un sistem de automatizare al unei linii de producţie de biscuiţi, e mult mai cool să pipăi mausul în faţa unui calculator şi să faci spoturi de promovare la biscuiţii aduşi cu tir-ul din Turcia, unde grâul e mai grâu şi laptele mai lapte şi zahărul mai dulce decât ăla pe care noi îl făceam ca proştii, fără să avem habar de ISO-uri, la Ianca.
Golită de visuri şi planuri pe termen lung, generaţia speranţei pensiilor noastre visează un loc de muncă la o multinaţională care să-i ducă în week-end la team-building la Sinaia unde să se hârjonească cu ATV-ul pe imaş până la terenul de paint-ball. Şi poţi să-i contrazici? Când spectrul şomajului îi face pe francezii din domeniul telecom să-şi pună capăt zilelor şi criza economică topeşte unora agoniseala de-o viaţă precum soarele cuburile de gheaţă scăpate pe nisipul fierbinte, cu greu mai poţi ţine cuiva lecţii de “dezvoltare durabilă” şi de “Azi la CEC un leu depui, mâine el va face pui”.
Dacă stai bine şi te gândeşti, se zice că publicitatea e sufletul comerţului şi, nu-i aşa, comerţul e o componentă importantă a economiei, nu? Ştim şi noi, de pomană produci cărămizi dacă n-ai pe cineva priceput să ţi le vândă! Totul funcţionează câtă vreme există un balans rezonabil între cât produci TU ca naţiune şi cât comerţ faci cu produsele altora.
Pentru că in extremis, ai putea ajunge ca o ţară întreagă să lucreze în două mari sectoare, cel bugetar şi cel al publicităţii. Nu ştiu dacă Ştefan cel Mare şi-ar fi închipuit că “urmaşii, urmaşilor voştri” ar putea ajunge ca într-o zi să lucreze în majoritatea lor în lungul lanţ al industriei vârâtului pe gât al produselor pe care nu le produc ei.
Cu trecerea timpului, tot mai mulţi români, sub hipnoză mediatică sunt îndemnaţi să asculte Radio ZU cu speranţa ca el, radio-ul, să-i plătească ratele la bancă, caută în magazin care-i punga cu chips-uri mai grea, aceea cu bani, care cumpără bilete la SuperBingo, pentru că, la naiba, cu aceeaşi bani poţi să cumperi doar o pâine, care lipesc colantele cu Maggi la ferestre şi apoi stau cu coatele pe pervaz să pândească maşina cu premii, care sunt îndemnaţi să arunce vechiul aparat de bărbierit cu 3 lame şi să-l ia pe cel nou, cu 4 lame şi vibrator încorporat pentru că şi Roger Federer are unu' şi normal că de-aia a ajuns aşa bogat (între noi fie vorba nu ştiu cum de-am reuşit să mă bărbieresc 30 de ani cu vechile lame, alea care nu aveau alunecarea cu “30% mai uşoară”). Femeile sunt îndemnate să se “răsfeţe cu noul detergent“ spălând izmene şi ciorapi, în timp ce li se induce îndoiala că n-au avut succes pentru că nu aveau părul umflat în volum cu 40% de la “noul şampon” pe care “îl merită”, şampon cu perle, cu lămâie, păstârnac, păstăi verzi, cu brusture sau căcăreze de oaie australiană. Dinţii care ţin, trebuie neapărat spălaţi cu pastă de dinţi cu siliciu cu particule 3D şi peria de 360o şi cu vibraţii supersonice, ăia care nu ţin, trebuie musai lipiţi cu pastă de dinţi Cutarega.
Românilor li se reproşează că pierd toată ziua la toaletă, în loc să cumpere hapuri ca să aibă timp să “stea la taclale” cu noul abonament de mobil, să-şi downloadeze ring-tonuri pentru noul telefon, să pună poze pe noul cont de la Hi5 şi să se culturalizeze holbând ochii la noul film “Inimă de ţigancă” şi noua emisiune “Duelul blondelor”, unde ? Normal, la noul televizor cu sunet surround, nu ca la vechiul cinematograf.
În timpul ăsta, vechiul cinematograf s-a transformat în sală de bingo, nimeni nu mai strânge şuruburile la vechea calea ferată, oraşul Slănic Moldova moare economic pentru că nimeni nu mai ştie (nu mai vrea, nu mai poate) să sudeze nişte întărituri la vechiul pod, nimeni nu mai bate piatra în pământ să facă şosele, fiii celor care au construit Transfăgărăşanul cumpără know-how de la o firmă din Portugalia ca să scormonească în pământ pentru ca să facă un amărât de pasaj la Băneasa.
Nimeni nu mai culege merele pentru că "e greu", importăm roşii din Turcia, din acelea tari din care muşti ca din castraveţi şi ţi se zice că aşa-i modern, nu să-ţi curgă zeama în barbă, în curând vom consuma probabil şi magiun de prune bio din Albania şi ne vom delecta cu noua mămaligă instant de la italieni, botezată savant "Polenta d'oro".
De anul viitor trebuie să începem să plătim tranşele de la FMI pentru miliardele de EURO cu care ne-am îndatorat. Cine ştie, poate cumpărăm suficient de multe prafuri cu gust de ciorbă de pui şi găsim în ele multe bancnote.
Cu toate acestea, să nu credeţi că m-am contrazis! Am în continuare dreptate! Soluţia ieşirii din criză ESTE PUBLICITATEA !!! Cu menţiunea că nu e vorba de ieşirea NOASTRĂ din criza economică ci … a ALTORA !
Criza românilor NU ESTE ECONOMICĂ şi nu este de ieri, de alaltăieri. Economic nu ne simţim bine pentru că suntem mult prea dependenţi de economia globală şi suntem ca pruncul care tuşeşte tabagic pentru că maică'sa fumează. Criza românilor este morală, politică, de ieri dusă la apogeu. Prea mulţi români suferă pentru orgoliile a prea puţini politicieni şi nu cred că publicitatea electorală ajută în cazul ăsta.
Am stat un pic, am gândit profund şi-am fugit, precum Socrate, din baie, (doar că eu cu pantalonii-n vine) ca să luminez românul cu soluţia ieşirii din criză : PUBLICITATEA , BINEÎNŢELES !!!
Evident, nu mai e trendy să lucrezi în electronica industrială, e naşpa să te mânjeşti de vaselină atunci când pui în funcţiune un sistem de automatizare al unei linii de producţie de biscuiţi, e mult mai cool să pipăi mausul în faţa unui calculator şi să faci spoturi de promovare la biscuiţii aduşi cu tir-ul din Turcia, unde grâul e mai grâu şi laptele mai lapte şi zahărul mai dulce decât ăla pe care noi îl făceam ca proştii, fără să avem habar de ISO-uri, la Ianca.
Golită de visuri şi planuri pe termen lung, generaţia speranţei pensiilor noastre visează un loc de muncă la o multinaţională care să-i ducă în week-end la team-building la Sinaia unde să se hârjonească cu ATV-ul pe imaş până la terenul de paint-ball. Şi poţi să-i contrazici? Când spectrul şomajului îi face pe francezii din domeniul telecom să-şi pună capăt zilelor şi criza economică topeşte unora agoniseala de-o viaţă precum soarele cuburile de gheaţă scăpate pe nisipul fierbinte, cu greu mai poţi ţine cuiva lecţii de “dezvoltare durabilă” şi de “Azi la CEC un leu depui, mâine el va face pui”.
Dacă stai bine şi te gândeşti, se zice că publicitatea e sufletul comerţului şi, nu-i aşa, comerţul e o componentă importantă a economiei, nu? Ştim şi noi, de pomană produci cărămizi dacă n-ai pe cineva priceput să ţi le vândă! Totul funcţionează câtă vreme există un balans rezonabil între cât produci TU ca naţiune şi cât comerţ faci cu produsele altora.
Pentru că in extremis, ai putea ajunge ca o ţară întreagă să lucreze în două mari sectoare, cel bugetar şi cel al publicităţii. Nu ştiu dacă Ştefan cel Mare şi-ar fi închipuit că “urmaşii, urmaşilor voştri” ar putea ajunge ca într-o zi să lucreze în majoritatea lor în lungul lanţ al industriei vârâtului pe gât al produselor pe care nu le produc ei.
Cu trecerea timpului, tot mai mulţi români, sub hipnoză mediatică sunt îndemnaţi să asculte Radio ZU cu speranţa ca el, radio-ul, să-i plătească ratele la bancă, caută în magazin care-i punga cu chips-uri mai grea, aceea cu bani, care cumpără bilete la SuperBingo, pentru că, la naiba, cu aceeaşi bani poţi să cumperi doar o pâine, care lipesc colantele cu Maggi la ferestre şi apoi stau cu coatele pe pervaz să pândească maşina cu premii, care sunt îndemnaţi să arunce vechiul aparat de bărbierit cu 3 lame şi să-l ia pe cel nou, cu 4 lame şi vibrator încorporat pentru că şi Roger Federer are unu' şi normal că de-aia a ajuns aşa bogat (între noi fie vorba nu ştiu cum de-am reuşit să mă bărbieresc 30 de ani cu vechile lame, alea care nu aveau alunecarea cu “30% mai uşoară”). Femeile sunt îndemnate să se “răsfeţe cu noul detergent“ spălând izmene şi ciorapi, în timp ce li se induce îndoiala că n-au avut succes pentru că nu aveau părul umflat în volum cu 40% de la “noul şampon” pe care “îl merită”, şampon cu perle, cu lămâie, păstârnac, păstăi verzi, cu brusture sau căcăreze de oaie australiană. Dinţii care ţin, trebuie neapărat spălaţi cu pastă de dinţi cu siliciu cu particule 3D şi peria de 360o şi cu vibraţii supersonice, ăia care nu ţin, trebuie musai lipiţi cu pastă de dinţi Cutarega.
Românilor li se reproşează că pierd toată ziua la toaletă, în loc să cumpere hapuri ca să aibă timp să “stea la taclale” cu noul abonament de mobil, să-şi downloadeze ring-tonuri pentru noul telefon, să pună poze pe noul cont de la Hi5 şi să se culturalizeze holbând ochii la noul film “Inimă de ţigancă” şi noua emisiune “Duelul blondelor”, unde ? Normal, la noul televizor cu sunet surround, nu ca la vechiul cinematograf.
În timpul ăsta, vechiul cinematograf s-a transformat în sală de bingo, nimeni nu mai strânge şuruburile la vechea calea ferată, oraşul Slănic Moldova moare economic pentru că nimeni nu mai ştie (nu mai vrea, nu mai poate) să sudeze nişte întărituri la vechiul pod, nimeni nu mai bate piatra în pământ să facă şosele, fiii celor care au construit Transfăgărăşanul cumpără know-how de la o firmă din Portugalia ca să scormonească în pământ pentru ca să facă un amărât de pasaj la Băneasa.
Nimeni nu mai culege merele pentru că "e greu", importăm roşii din Turcia, din acelea tari din care muşti ca din castraveţi şi ţi se zice că aşa-i modern, nu să-ţi curgă zeama în barbă, în curând vom consuma probabil şi magiun de prune bio din Albania şi ne vom delecta cu noua mămaligă instant de la italieni, botezată savant "Polenta d'oro".
De anul viitor trebuie să începem să plătim tranşele de la FMI pentru miliardele de EURO cu care ne-am îndatorat. Cine ştie, poate cumpărăm suficient de multe prafuri cu gust de ciorbă de pui şi găsim în ele multe bancnote.
Cu toate acestea, să nu credeţi că m-am contrazis! Am în continuare dreptate! Soluţia ieşirii din criză ESTE PUBLICITATEA !!! Cu menţiunea că nu e vorba de ieşirea NOASTRĂ din criza economică ci … a ALTORA !
Criza românilor NU ESTE ECONOMICĂ şi nu este de ieri, de alaltăieri. Economic nu ne simţim bine pentru că suntem mult prea dependenţi de economia globală şi suntem ca pruncul care tuşeşte tabagic pentru că maică'sa fumează. Criza românilor este morală, politică, de ieri dusă la apogeu. Prea mulţi români suferă pentru orgoliile a prea puţini politicieni şi nu cred că publicitatea electorală ajută în cazul ăsta.
Comentarii
Trimiteți un comentariu